Pisicuță, știi că o să mori, nu? Că ești bătrână și bolnavă și am făcut tot ce-am putut pentru tine, însă acum nu mai pot face nimic. Nu răspunde. O mângâi pe lăbuțe și toarce. Cu ultimele ei puteri mai toarce. Pisicuță, știi că te-am iubit și pe tine, nu-i așa? Ai fost și tu pisicuța mea. Un timp scurt, dar ai fost. Ai avut o căsuță și un pat și mâncare... Te-am stresat cu pastile și injecții și picături. Îmi pare rău, dar voiam să poți respira și tu bine. Ești bătrână. Numai tu știi câți ani ai, de fapt, cât de chinuită a fost viața ta până să te găsesc eu. Îmi pare rău, pisicuță, că nu te-am găsit mai devreme. Și când m-am mutat, n-am putut să te las înapoi pe stradă, te-am luat cu mine și cu celelalte pisici. Știe. Toarce. Se uită în ochii mei. Înțelege? Îmi curg lacrimi pe lăbuțele ei. Nici măcar nu i-am dat un nume. A fost doar încă o pisică salvată de pe străzi și atât. Drum lin, suflețel amărât!
"The most wonderful time of the year". Asta o fi inventat-o vreun californian, fiindcă la ei e vară, Moş Cutare vine cu placa de surf (trasă de delfini? - this must be funny) şi bănuiesc că împodobeşte palmieri. Bine... cu încălzirea asta globală, poate avem şi noi norocul să nu înotăm până la gât în nămeţi. Sau noroi, depinde de cantitatea de precipitaţii.
Cert este că de isterie nu scăpăm. Tradiţiile, dom'le, tradiţiile! Să tai bradul, să tai porcul. Măi, nene, mai bine taie-ţi tu gâtul! Ce-ai cu bietul copac? Sau cu animalul ăla din bătătură. El n-are nicio vină că tu vrei să te înbuibi cu caltaboşi şi alte rahaturi.
Cum începe luna decembrie, cum apar şi oile să-şi manifeste bucuria lor infantilă. Vai... vine moşul! Întâi Nic(i)olaie. Ăla cu încălţămintea - îl ştiţi. Aduce dulciuri. Măi, moşule, tu te uitaşi câţi plozi obezi sunt? Las-o mai moale cu bomboanele alea!
Pfoai! Şi luminiţele. N-a dat primarul drumul la luminiţe? Aşa ceva? Cum se poate? Sau a dat, dar nu-s pe placul contribuabilului? Păi de ce plătim noi taxe? Ca să nu se asorteze luminile de pe stâlpi? Cum au putut să monteze decoraţiuni roşii, când erau mai mişto cele albastre? Eu voiam mov, dar... în fine, who cares? Şi nu avem brad în centru?! A! Asta deja este o crimă la adresa întregului oraş.
Tot românul tre' să aibă un brad (molid, pin, plastic) în casă, încă de la începutul lunii. Nu contează că, în conformitate cu tradiţia, ăla ar trebui împodobit pe 24 decembrie. Nu. Ei se simt mai bucuroşi să se împiedice de el toată luna. Să aibă spiritul sărbătorilor acolo, în mijlocul sufrageriei, lângă vitrina cu bibelouri.
What's wrong with you, people?! I mean... Really?! Chiar credeţi că aveţi vreun motiv de bucurie? Ce sărbătoriţi, mai exact? A! Mă scuzaţi, uitasem. Naşterea prietenului vostru imaginar, Jesus. Mda...
Aştept pietrele, înjurăturile şi mesajele cu "sărbători fericite!". Mai ales alea, ultimele, le ador, să ştiţi.
